despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (479)

Populara furgonetă a fermei „La Maria” a plecat de lîngă complexul Cotroceni (înlocuită de-un aprozar), cred c-o găsim iar doar în weekend în piața volantă de la Academia Militară.

un colțișor XXVIII

Ne găsim pe strada Episcopul Radu, imediat după ce intrăm din Eminescu; o zonă destul de pitorească și murdară pe alocuri.

E, aici, o fundătură micuță (cred c-am uitat s-o pomenim la vremea cînd publicam serialul dedicat apendicelor astea stradale) care se cheamă Rîmnic; înainte i-a zis Viroagei.

Și… căsuța asta de la numărul 13. Ce banalitate… exceptînd fațada – demnă de… de orice altceva.

Matty: una pe zi

din zbor (478)

Din păcate, restaurantul „Odobești” – cel renăscut lîngă Hala Traian – s-a închis, spațiul fiind preluat de altă afacere care ori nu s-a deschis bine… ori s-a și închis deja.

Case căzute 865 – Str. Grigore Alexandrescu 38

Păcat de ea, nu?

Matty: una pe zi

nu așa 57

Dom’le, am găsit!

Ce, cum – vedeți numaidecît; după ce o s-aveți bunăvoința să vă uitați la construcția asta de pe strada Austrului.

Că se poate, încă, în zilele noastre să se ridice așa ceva în Capitală… ce să zic? Uite că se poate.

Dar ce vreau eu să zic că am găsit? Am găsit motivul pentru care-a ieșit așa.

Un om bun, pregătit și talentat proiectase un bloc frumos, dintr-alea pe care odată pe an le găsim în secțiunea premianților organizațiilor de profil arhitectural. Doar că – na belea! – în ziua-n care trebuia să ducă proiectul a luat în fugă de pe ușa frigiderului o altă hîrtie prinsă cu magnet: un desen adus de la creșa unde e copilul lui.

Știți, se mai întîmplă; nu trebuie să ne supărăm.

A – ce era înainte? Asta.

Case căzute 864 – Str. Vericescu 19

Doar ceva ce mai mult se ghicește.

Ca s-o dibuim mai bine, e-n spatele complexului rezidențial de lîngă Depoul Dudești – știți care, cel pentru a cărui edificare s-au demolat întreprinderile textile și doar un zid a mai rămas.

Matty: una pe zi

„mănînci românește”

Dom’le, nu știu cît de bine se mănîncă aici, în locul ăsta; dar știu cum.

Fiindcă firma nu minte: mănînci românește.

Adică… întîi tre’ să stai la coadă!

Așa, ca să fii sigur că-ți vine pofta de mîncare.